In mod normal, lacrimile se dreneaza de pe suprafata ochiului prin canalul lacrimo-nazal, in meatul nazal inferior – in nas. La aproximativ 5% dintre nou-nascuti, canalul lacrimonazal este blocat prin prezenta unei membrane aflata in portiunea dinspre nas a canalului. Atunci cand aceste cai sunt blocate apare epifora (lacrimarea), acumularea de secretii si chiar inflamarea ochiului. Parintii sunt sfatuiti sa se prezinte cat mai repede cu copiii la medicul oftalmolog pentru a stabili cu certitudine daca este necesara o dezobstructie de canal lacrimal, deoarece multe afectiuni mai grave (cum ar fi glaucomul congenital sau conjunctivita neonatala) pot avea manifestari asemanatoare.
Majoritatea obstructiilor de canal lacrimo-nazal se rezolva de la sine sau ajutate de masajul sacului lacrimal. Dupa curatarea ochiului de secretii se va apasa cu degetul aratator dinspre unghiul intern al ochiului, de la baza, coborand catre jumatatea nasului. Se recomanda ca masajul sa fie facut de 2-3 ori pe zi, minim o luna de zile. Tratamentul antibiotic local se recomanda numai daca exista infectie locala manifestata prin ochi rosu si secretii abundente.
Cand manevrele de masaj nu dau rezultate, este indicata dezobstructia de canal lacrimal, o manevra simpla care necesita in cazul celor mici anestezie generala de scurta durata. Medicul va introduce o sonda speciala pentru a rupe membrana ce blocheaza calea lacrimala si apoi va face lavajul cu antibiotic si antiinflamator. Dupa interventie se va administra local tratament cu picaturi.
Atunci cand manevrele de dezobstructie de canal lacrimal nu dau rezultate, se poate introduce un tub siliconic pe caile lacrimale, ce va fi pastrat acolo timp de 3 luni de zile. Aceasta interventie este des utilizata in cazul adultilor, unde simpla dezobstructie si lavaj nu dau rezultate. Daca nici prin aceasta interventie nu se obtin rezultate, se recomanda dacriocistorinostomia, efectuata in echipa mixta cu un specialist ORL.
Iuliu Maniu 7, sector 6, Bucuresti